Tuesday, December 1, 2009

Reading at the moment: Aldous Huxley "Brave New World"

Movie suggestion

Инновационное предпринимательство (Аммосов Ю. П., научный руководитель Инновационного института при МФТИ)

Аммосов. Скажите, пожалуйста, кто читал Олдоса Хаксли «О дивный новый мир» и Оруэлл «1984». Две лучших антиутопии XX века, две лучшие истории, которые рассмотрели два возможных полюса деградации общества, и это на самом деле не прочитал почти никто в аудитории. Значит, ребята, я надеюсь, вы свои ошибки исправите. По поводу Оруэлла и Хаксли есть такая шутка: Оруэлл изобразил мир, в котором людей контролирует диктатура, Хаксли изобразил мир, в котором люди контролируют себя сами. Мы живем в мире победившего Хаксли. Оруэлл «1984».

Так вот, по поводу Хаксли. Значит, это утопия. До такой степени наше общество похожее, что в какой-то степени мы можем говорить, что мы живем в мире, где Хаксли, если не победил, то на подходе к победе. Из пришедших кто-нибудь читал Олдоса Хаксли «О дивный новый мир»?

Коротко расскажу вам, о чем книга, чтобы было понятно. В будущем человечество очень сильно страдало от войн, революций, беспорядков и прочих катастроф. И для того чтобы создать мир, свободный от насилия, было решено его как следует упорядочить. Упорядочили мир следующим образом. В нем были ликвидированы все науки, кроме уже сделанных достижений, все искусство, за исключением развлекательного, и все творчество. Потому что было решено, что вот от этого-то мышления, которое все время выдумывает что-то новое, главные бедствия и происходят. Если человека предоставить самому себе с его фантазией, он добра не выдумает.

Таким образом, получилось очень счастливое общество. В этом обществе людей изначально разделяют с помощью евгенической технологии на классы с разным интеллектом и, самое главное, с разными жизненными запросами. Низшие классы, рабочие, очень своей долей довольны. Высшие классы, руководители, своей долей также очень довольны. Классов всего в этом обществе шесть или восемь, и у каждого есть свое миросозерцание, никому выше не хочется, ниже не надо. Значит, все счастливы. Чтобы люди были еще более счастливыми, в этом обществе всячески поощряется свободная любовь, легкие наркотики и развлекательные мероприятия. Попросту говоря, это победивший мир глянцевых журналов: sex, drugs, rock? n? roll, и все такое.
Далее

Wednesday, November 25, 2009

Another suggestion

Spider is an exploration of a schizophrenic mind told through the eyes of a son who watches his father murder his mother and replace her with his mistress. Years later, the son, now a grown man, is released from a mental institution and begins piecing together his memories to recreate the fateful childhood event.

Tuesday, November 24, 2009

Movie suggestion

What i am reading at the moment



Символично, что самая безжалостная книга минувшего столетия была написана незадолго до его окончания, в 1986 году. Не менее символично, что она написана женщиной. Даже комичное сходство имени Аготы Кристоф с именем Агаты Кристи (тоже, кстати сказать, весьма безжалостной леди) вполне символично. Агата всю жизнь выдумывала занимательные истории о меркантильных отравителях; Агота поступила проще: она попробовала пересказать жизнь «близко к тексту», писать правду и только правду. Ее истории занимательными не назовешь: они слишком правдивы (отвратительно правдивы), чтобы быть занимательными. В основу книги лег дневник, написанный братьями-близнецами Клаусом и Лукасом, но на протяжении романа братья сливаются в один персонаж, а повествование, и без того насыщенное жестокостью, страхом, дополняется еще и виной перед братом, реальным или, может быть, вымышленным.

Monday, July 6, 2009

Friday, April 3, 2009

Totul este o iluzie...


Ne referim la faptul că viaţa nu este încă viaţa propriu-zisă. Noi, oamenii şi toate vietăţile de pe Pământ executăm anumite programe cosmice, care sunt realizate aici pe planeta noastra. Ne hrănim corpurile noastre, naştem copii şi în astea vedem sensul vieţii noastre. Facem totul pentru a schimba lumea din jurul nostru, o facem mai convenabilă pentru noi si o numim activitate înţeleaptă. Dar, de fapt, însăşi principiul existenţei de la momentul apariţiei primei celule pe Pămînt şi pînă la omul din prezent, rămîne neschimbat.

În om materia începe să-şi conştientizeze existenţa sa, astfel apar filozofii, naturaliştii şi alti oameni intelepti, care încearcă să înţeleagă principiul existenţei, dar încă nu ştiu că tot ce se întimplă pe Pămînt nu este o manifestare a vieţii. Din cele mai vechi timpuri, veneau profeţi şi învăţători în casele oamenilor pentru a le schimba direcţia existenţii lor, însă ei nu aduceu cunoştinţe despre viaţă, deoarece ei nu înţelegeau ce înseamnă ea de fapt.

Adevărat că uneori atingeau subiectul despre ideea vieţii, asta le dădeau posibilitatea să conştientizeze că modul de viaţă pe Pămînt nu este viaţa reală propriu-zisa, însă aici se opreau. Ecclesiastes afirma că totul în lume e "vanitatea vanităţilor", iar Satprem zicea că viaţa - e moarte, căreia îi e frică să moară. Şi doar un om pe Pămînt nu numai că a atins viaţa, dar a şi deschis uşa care duce spre viaţă, numele lui este Sri Aurobindo.
Eroii jocurilor de computer se comportă în lumile lor virtuale cu adevărat conştient de situaţia care se desfasoara in jurul său, dar în realitate persoanele implicate in acest joc, interacţionează doar cu programele setate.
Iluzia de viaţă este percepută de noi ca o realitate, doar din cauza că programele care gestionează persoana, se manifestă prin emoţii, dorinţe, motive.
Mecanismele electronice, care le servesc oamenilor, nu au emoţii ci doar reacţii bazate pe logica programei,incluse în acestea. Din această cauză autopilotul, indiferent de situaţie, nu se va emoţiona şi nici nu se va întreba «vreau» sau «nu vreau», în circumstanţele existente, el va pune în aplicare programul său.
Emoţiile şi dorinţele - sunt iluziile care le vede omul ca fiind realitate şi aceste iluzii crează viaţa aparentă.
Viaţa omului poate fi privită ca hrana pentru moarte. Chiar de la naştere, moartea lucrează neîncetat în corpul uman, mîncînd totul ce este accesibil, după care cuprinde tot întregul.Practic totul ce face omul - sunt mijloace de evadare de la moarte, însă moartea la rîndul său e nemiloasă. Evadarea de la moarte, nu ştiu din ce considerente e numită viaţă, însă în realitate moartea conduce omul spre direcţia unde el poate găsi VIAŢA.
Viaţa la baza sa nu poate purta în sine principiul supravieţuirii, nu poate depinde de tot felul de circumstanţe externe şi în mod special,de moarte, deci ea nu poate purta în sine suferinţă şi durere.
Prin urmare, ceea ce noi numim viaţă este doar o pregătire la viaţă, este stadiul larvar, dar majoritatea oamenilor consideră că este ceea pentru ce au fost născuţi şi încearcă să ia de la viaţă tot ce pot. Insă astfel ei doar îşi pierd timpul şi energia în zadar. Unii caută putere, alţii - plăcere, ceilalţi - avere, în loc să conştientizeze adevăratul sens a existenţei sale pe Pămînt. În realitate, astfel de tendinţe nu sînt altceva decît dorinţe deformate de libertate de la moarte şi din cauză că omul nu poate înţelege motivul tendinţelor sale, el nu poate să conştientizeze sensul existenţei sale, nici direcţia în care trebuie sa-şi aplice voinţa.
Fiziologia şi psihologia umană în permanenţă luptă cu moartea care nu conteneşte nici pe o clipă. Dacă omul va înceta să manînce su să respire, el va deceda. Dacă inima omului va înceta să se contracteze, el va muri. dacă omul nu se va apăra de condiţiile externe nefavorabile, el va muri. În cazul în care sistemul imunitar uman nu este suficient de puternic, el poate muri de la orice infecţie. Omul trebuie mereu să se protejeze, ca să nu-i cadă o cărămidă în cap sau un ţurţure de pe acoperiş, că să nu-l lovească maşina, ca să nu manînce ceva otrăvitor etc. Înafară de aceasta în om persistă mereu timpul său propriu, ce îl duce spre moarte etc, şi astfel toată aşa*numita viaţă. Dacă vom fi atenţi la activitatea noastră externă, vom observa cu anumite excepţii că activitatea noasră a fost orientată să păstreze şi să îmbunătăţească viaţa noastră. Dar, pentru că oamenii sunt prea inconştienţi, deseori aleg ceia ce este distructiv. Iluzia vieţii este atît de profund introdusă în conştiinţa umană, încît a luat forma vieţii reale.
Viaţa şi moartea seamănă cu doi copaci, trunchiul şi ramurile căruia sunt foarte legate unul de altul. Şi dacă la începutul vieţii umane domină viaţa, atunci la sfîrşitul ei evident domină moartea.Una din pricina morţii fatale este că totul din lumea materială este previzorie. Partea fizică a fiinţei umane este partea acestei lumi, prin urmare este tranzitorie. Şi aici întîlnim paradoxul vieţii şi morţii. Pe de o parte omul se simte ca fiind o fiinţă nemuritoare şi trăieşte în această lume, ca şi cum viaţa lui nu are limite, dar pe de altă parte vede în jurul său multe decese şi face concluzia că viaţa proprie la fel are limite. Dar totuşi omul presupune, că aceste limite sunt în durata maximă a vieţii omului. Insă chiar fiind longeviv, totuşi el presupune că va trăi încă mulţi ani. Omul nu conştientizează faptul că limita durăţii vieţii este legată nu numai de predispoziţia genetică şi de alţi factori externi, dar şi de încrederea subconştientă în scurtimea vieţii sale.
La nivelul subconştiinţei şi necunoştinţei, toţi oameni sunt uniţi de un cîmp unic
şi dacă toată omenirea ştie despre durata medie a vieţii umane atunci aceste cunoştinţe stabilizează cîmpul temporar general, în comparaţie cu camertonul, sub frecvenţa căruia sunt urzite toate vieţile umane. Adevărat că fiecare om îşi are timpul său propriu ce se află în subordonarea ritmului de timp global a umanităţii.
Mai este incă o caracteristică a timpului vieţii umane - oamenii sunt ataşaţi de acest timp prin obiecte material cu care interacţionează şi de care sunt ataşaţi.
Atasarea - este dorinţa de a poseda anumite obiecte şi valori, desemna şi a le face parte din el însuşi, şi anume ataşarea face omul un întreg cu acele obiecte pe care le-a posedat. Le-a posedat - ceia ce nu înseamnă , că el consideră că obiectele posedate îi aparţin. Să presupunem, că un pescar ar putea spune că poate trăi fără lacul unde el prinde peşte permanent. Poate să ne placă acel loc în care trăim şi nu dorim să ne mutăm în altă parte chiar dacă celor ce traiesc acolo le place locul.
Dar atunci cînd omul este ataşat de alt om, o astfel de atribuţie des e foarte egoistă, deoarece deseori omul neconştientizînd acest fapt, tind să-i lipsească de propria personalitate, socotind că pentru doi este de ajuns o personalitate. Şi atunci procedează ca un despot, sau îl deformează cu dragostea sa, cum deseori procedează părinţii cu copiii săi.
Oamenii nu pot să aleagă mijlocul de aur între viaţă şi moarte, şi mereu fug de la una la alta, dar din păcate o mare parte din timp stau pe partea MORŢII. Dacă omul e pe partea vieţii, atunci în el nu va apărea nici invidie, nici gelozie, în dicuţia lui nu vor fi nici un fel de exprimare josnică sau cuvinte de prisos. Nu va apărea furie sau ură, sentiment de răzbunare şi dezgust, şi acţiunile sale nu vor fi distructive nici pentru cei din jur nici pentru sine.
Cînd omul se află pe partea VIEŢII, el este receptiv nu numai la ceia ce îl înconjoară, dar şi la propriile stări, care sînt legate atît de activităţile externe, cît şi de munca spirituală externă. În acest timp, el este adecvat pentru toate materiile măreţe din lumea exterioară şi pentru influenţarea conştiinţei sale. Fiind pe partea vieţii, el simte dragoste, tandreţe şi compasiune pentru tot ce îl înconjoară şi e conştient de forţele distructive ale morţii ce sunt aparente în sinele propriu, cît şi în lumea exterioară şi după posibilităţi le înfruntă.
Viaţa reală nu conţine moarte, pentru că nu are nevoie de ceva pentru a se păstra şi nici+un fel de puteri naturale nu o poate distruge. Ea nu are nevoie de informaţie, care este atît de preţioasă omului, nu ae nevoie de telecomunicaţii şi mijloace de transport, deoarece o fiinţă nemuritoare nu are distanţe şi despărţiri.
Pentru un om nemuritor nu există ceva necunoscut nici în trecut, nici în viitor, nici în sufletele oamenilor sau în sufletele altor fiinţe din alte părţi a realităţii divine.

Monday, March 23, 2009

Tuesday, March 17, 2009

Джидду Кришнамурти «Целостность жизни. Осознание»


Когда вы осознаете свою обусловленность, вам станет понятна целостность вашего сознания. Сознание представляет собой целостную сферу, в которой функционирует мысль и существует отношение. Все мотивы, потребности, страхи, вдохновение, удовольствие, страстные желания, надежды, печали, радости пребывают в этой сфере. Но мы разделили это сознание на бодрствующее и спящее, на высшие и низшие уровни, на поверхности — это наши повседневные мысли, чувства и деятельность, а под ними так называемое подсознание, то, что не является привычным, что проявляется случайно, через предчувствия, интуицию и сны.

Мы занимаемся только одним небольшим уголком сознания, который больше всего связан с нашей жизнью, остальное, называемое нами подсознанием, с его мотивами, страхами, расовыми и наследственными качествами остается для нас недоступно. И вот я задаю вам вопрос: существует ли вообще такая вещь, как подсознание? Мы очень свободно пользуемся этим словом. Мы согласились считать это чем-то существующим, позволив тарабарщине аналитиков просочиться в наш язык. Но существует ли такая вещь? И почему мы придаем ей такое исключительное значение? Подсознание представляется мне таким же тривиальным и тупым, как и наш сознающий ум, — таким же узким, фанатичным, зависимым, тревожным и мелочным,

Итак, возможно ли охватить всю сферу сознания, а не только часть, фрагмент ее? Если вы способны охватить всю сферу целиком, тогда будет функционировать ваше полное, а не частичное внимание. Это важно понять, чтобы осознать, почему, как только вы охватываете всю сферу сознания, исчезает трение. Оно возникает только тогда, когда вы делите сознание, включающее все мышление, восприятие и действие, на различные уровни — тогда существует трение и дисгармония. Мы живем во фрагментах. На работе вы одно существо, дома — другое. Вы говорите о демократичности, а в душе вы деспотичны. Вы говорите о любви к вашему соседу, а вместе с тем вы убиваете его конкуренцией. Какая-то часть вас действует, наблюдает независимо от другой. Сознаете ли вы это фрагментарное существование вас самих? И возможно ли, чтобы ум, который разбил свое собственное функционирование, свое собственное мышление на фрагменты, возможно ли, чтобы такой ум объял всю эту сферу целиком? Возможно ли охватить всю сферу сознания полно, тотально, чтобы в полной мере быть целостным человеком?

Если, пытаясь понять всю структуру «я» личности во всей ее необычайной сложности, вы пойдете шаг за шагом, снимая слой за слоем, исследуя каждую мысль, чувство и мотив, вы окажетесь в плену аналитического процесса, который может потребовать от вас недель, месяцев, лет, а когда вы включаете время в процесс познания себя, вы неизбежно допускаете различные формы искажения, потому что «я» — это сложная сущность, которая движется, живет, борется, желает, отрицает, испытывает разном рода давления, стрессы, влияния, непрестанно воздействующие на нее. Так вы откроете для себя, что это не путь. Вы поймете, что существует только один способ увидеть себя, — это увидеть целостно, мгновенно, вне времени, и вы можете охватить всю целостность самого себя только тогда, когда ум не фрагментирован. То, что вы видите в целостности — есть истина.

Не можете ли вы проделать это? Для большинства из нас это невозможно, потому что мало кто когда-либо подходил к этой проблеме столь серьезно, потому что мы никогда по-настоящему не смотрели на самих себя. Никогда! Вы возлагаете вину на других. Мы или оправдываем себя, или боимся смотреть. Но когда вы будете смотреть целостно, всем вашим существом — вашими глазами, вашими ушами, вашими нервами, тогда вы будете воспринимать с полным самоотречением, тогда не останется места для страха, противоречий и, следовательно, не будет конфликтов.

Внимание и сосредоточение — разные вещи; сосредоточение — это исключение; внимание, которое является полным осознанием — ничего не исключает. Мне кажется, что большинство из нас не осознает не только то, о чем мы говорим, но и то, что нас окружает: краски вокруг нас, людей, очертания деревьев, облака, движение воды. Быть может, это происходит оттого, что мы заняты собой: нашими мелкими незначительными проблемами, нашими собственными идеями, удовольствиями, честолюбивыми устремлениями, так что мы не в состоянии воспринимать объективно. И все же мы очень много говорим об осознании.

Однажды в Индии я ехал в машине. Машину вел шофер, я сидел рядом с ним. Сзади сидели три господина, очень увлеченно обсуждавшие проблему осознания и задававшие мне в этой связи вопросы. К несчастью, водитель посмотрел в это время куда-то в сторону и наехал на козу. Эти три джентельмена все еще продолжали обсуждать проблему осознания, совершенно не сознавая, что они переехали козу. Когда этим людям, которые стремились к осознанию, указали на отсутствие внимания, они были очень удивлены.

И с большинством из нас происходит то же самое. Мы не осознаем ни внешнего, ни внутреннего. Если вы хотите понять красоту птицы, мухи, листа или человека, вы должны направить на него все ваше внимание. Это и будет осознанием. А направить все свое внимание на что-либо вы можете только тогда, когда вы заинтересованы. Это значит, что когда вы действительно хотите что-либо понять, вы отдаете выяснению этого весь свой ум и сердце.

Такое осознание — это словно жить в комнате со змеей. Вы следите за каждым ее движением, вы очень внимательны к малейшему звуку, который она издает.

Такое состояние внимания есть тотальная энергия. При таком осознании вся целостность вашей сущности раскрывается мгновенно.

Когда вы взглянули в себя так глубоко, вы можете заглянуть еще глубже. Когда вы употребляете слово «глубже» — это не является сравнительной степенью. Мы мыслим в категориях сравнения: глубокий и мелкий, счастливый и несчастливый. Мы всегда измеряем и сравниваем. Но существуют ли такие понятия, как «мелкий» и «глубокий», сами по себе? Когда я говорю, что мой ум мелок, убог, узок, ограничен, как я узнаю все это? Сравнивая мой ум с вашим умом? Более ярким, обладающим большими возможностями, более высоким и более живым? Могу ли я узнать о своей мелочности, не сравнивая себя с другими? Когда я голоден, я не сравниваю свой теперешний голод со вчерашним. Вчерашний голод — это идея, воспоминание.

Если я все время сравниваю себя с вами, стремлюсь быть таким, как вы, то я отрекаюсь от того, чем являюсь я сам. Таким образом я создаю иллюзию. Когда я понимаю, что сравнивание в какой бы то ни было форме ведет лишь к большей иллюзии, к еще большему страданию, когда я понимаю, что самоанализ, прибавляющий к знанию о себе кусочек за кусочком или отождествляющий себя с чем-то внешним, будь то государство, спаситель или идеология, ведет только к большему подчинению и, следовательно, к большему конфликту, когда я осознаю все это, я полностью избавляюсь от привычки сравнивать. Тогда мой ум уже больше не ищет. Очень важно понять это состояние, когда мой ум уже больше не ищет ощупью, не шарит повсюду, не задает вопросов. Это не значит, что мой ум удовлетворен настоящим положением вещей. Это значит, что такой ум не создает иллюзий.

Такой ум может действовать в совершенно ином измерении. Измерение, в котором мы обычно живем, — повседневная жизнь, сотканная из боли, страдания, удовольствия, обусловило наш ум, ограничило его природу, и когда эти боль, удовольствие и страх прекратились (что не означает прекращения радости, ибо радость — нечто отличное от удовольствия), — тогда ум функционирует в другом измерении, где не существует конфликта, где нет ощущения разделенности.

На словесном уровне мы можем дойти только до этого предела. Все, что лежит за ним, не может быть выражено словами, потому что слово — не вещь. До сих пор мы могли описывать, объяснять, но не существует слов или объяснений, которые могли бы открыть дверь. Эта дверь может отвориться для нас только благодаря постоянному осознанию и вниманию. Осознанию того, что мы говорим, как мы говорим, как мы ходим, что мы думаем. Это подобно уборке комнаты и содержанию ее в порядке. Содержать комнату в порядке важно в одном отношении, но абсолютно неважно в другом. В комнате должен быть порядок, но порядок не может открыть двери или окно. Дверь не откроет ваше желание или ваша воля. Вы должны признать, что все, что вы можете сделать — это содержать комнату в порядке, а это означает быть добродетельным ради самой добродетели. Не ради того, что она вам даст. Будьте разумными, умеренными, спокойными, тогда, быть может, если вам посчастливится, окно откроется, и подует легкий ветерок, но этого может и не произойти; это зависит от состояния вашего ума, и это состояние ума можете понять только вы сами, наблюдая за ним и никогда не стараясь придавать ему определенную форму, никогда не принимая какую-то одну сторону, никогда не отрицая, никогда не соглашаясь, никогда не оправдывая, никогда не осуждая, что означает наблюдать без какого-либо выбора. Благодаря такому осознанию, в котором нет выбора, быть может откроется дверь, и тогда вы узнаете, что это за измерение, в котором не существует ни конфликта, ни времени.

Friday, March 13, 2009

You Have To Read It!


Serghei Nikolaevici Lazarev, un cunoscut bioenergetician rus, a facut o descoperire care ar putea revolutiona intreaga conceptie contemporana asupra diagnosticarii si tratarii bolilor.
Iata care sunt, in viziunea lui S.N. Lazarev, cauzele care duc la aparitia bolilor:

1. Prima cauza:

Multe procese care au loc acum in viata sunt indreptate spre eliminarea blocajelor dintre constiinta si subconstientul omului. Tot ce patrunde in subconstient constituie un ghid al actiunilor si incepe sa functioneze activ. Daca cu 100-150 de ani in urma absolutul subconstientului era in principal apanajul artei, filozofiei, al catorva scoli ezoterice, in prezent acestui proces i s-a raliat medicina.

Logica constiintei umane este orientata catre supravietuirea corpului fizic. Logica subconstientului, catre pastrarea si dezvoltarea structurilor spirituale. De aceea incercarile de substituire mecanica a acestora in cele mai multe cazuri duc la disparitia uneia din aceste doua componente. Acum subconstientul omului asimileaza murdaria energetica cu o viteza neinchipuita si nu doar pentru ca unii incearca sa patrunda in el, ci si pentru a ti se bloca subconstientul. Sentimentele si trairile negative care patrund in subconstient, nu mai pot fi controlate de om si intrucat sanatatea fizica este strans legata de subconstient, apar niste dependente complicate si niste urmari grave. Cercetarea structurilor karmice demonstreaza, in mod elocvent, la nivelul energetic, porunca biblica: "Respecta pe tatal tau si pe mama ta ca sa se prelungeasca zilele tale pe Pamant…" Raporturile fata de mama si tata trebuie sa fie intotdeauna cele respectate.

Codul legilor si regulilor care a existat in societate in toate veacurile proteja impotriva destramarii celor mai fine structuri ale campurilor oamenilor. Acum toate acestea sunt pierdute. Relatiile dintre oameni sunt determinate de niste coduri ale campurilor lor. Campul fiecarui om contine cate un set de programe care determina interrelatiile sale cu lumea si cu oamenii. Sentimentele de dragoste, ura, suparare pe care le nutresc cei din jur fata de om corespund cu strictete ce ceea ce-I sadit in karma acestuia. De aceea exista oamnei care sunt in permanenta jigniti, care sufera traumatisme, care sunt invidiati, etc. In campul omului sunt continute programe informationale ale atitudinilor fata de ei si programe ale atitudinii acestuia fata de alti oameni. Cand impotriva noastra se intreprinde ceva neplacut, nu e bine sa raspundem in acelasi fel. Ne putem opune doar la nivel fizic, insa la nivelul campului si la nivelul spiritual trebuie sa ne pastram intotdeauna o atitudine de smerenie, de blandete, sa manifestam iubire fata de oameni li sa tinem minte ca orice neplacere este cauzata de imperfectiunea noastra. Acest lucru ne curata karma, ne fereste de boli, ne amelioreaza destinul si sanatatea copiilor. Irascibilitatea in raporturile cu oamenii, rautatea constituie o tentativa de atac bioenergetic nu numai asupra unui individ ci si asupra Universului, provocand deformatii ale structurii campului. "Rugati-va pentru cei ce va blestema si binecuvantati-i pe cei care va urasc…". Aceasta e cea mai puternica aparare impotriva nenorocirilor, bolilor si a aceea ce numim "deochi".

Foarte multe boli sunt puse in legatura cu faptul ca oamenii nu stiu cat e de periculos ca in perioadele de puternic avant sufletesc, cand sunt indragostiti, de exemplu, iar nivelul energetic al omului creste brusc, sa emane ganduri si stari emotionale negative. Enurezisul nu e o boala, ci primul semnal al unor puternice nereguli ale structurilor spirituale ale copilului. Este o bomba cu explozie intarziata, care nu e obligatoriu sa se manifeste sub forma de boala la copil, ci poate aparea si sub forma de soarta nefericita a copilului, sau de structuri emotionale si psihice deformate. De aceea, orice sentiment al jignirii care a intrat la o mare adancime, sau de care omul nu se poate debarasa timp indelungat reprezinta un mare pericol. Oamenii au incercat, in mod intuitiv, sa dezamorseze aceasta bomba, sa scape de sentimentul de suparare.

Modalitatile au fost plansul, spartul veselei, injuraturile. Atunci cand insa supararea este tinuta timp indelungat ea devine de cateva ori mai periculoasa si loveste nu doar in cel care o tine dar si in copii lui. Oamenii sanatosi nu-si permit sa tina suparari. In iudaism si crestinism exista Duminica Iertarii, cand omul cere iertare pentru toate ofensele si nedreptatile pe care le-a savarsit cu voie sau fara de voie. Daca acest lucru se face cu sinceritate, atunci intra in functiune mecanismul caintei si are loc autopurificarea in subconstient. Din pacate, sensul caintei este inteles intr-un mod gresit in prezent. Cainta, inainte de toate, nu este un sir de remuscari sterile.

A te cai inseamna a-ti indrepta toate fortele asupra propriei schimbari si niciodata sa nu-ti mai repeti greselile. In timpul caintei are loc ruperea lantului de cauze si efecte in care o fapta trage dupa sine pe urmatoarea. In iudaism cel care se caieste sau in crestinism talharul rastignit pe cruce care se pocaieste se pot ridica mai sus decat un sfant pentru ca ei au nevoie de eforturi de zeci de ori mai mari decat un om cu karma curata pentru a trai intreaga viata in sanctitate. Rudele noastre si chiar animalele domestice depind de noi, iar daca incalcam legile eticii, acestia pot fi pedepsiti impreuna cu noi. Constiinta omului e ca o mica rotita ce poate fi rotita prin eforturi nu prea mari inainte si inapoi. Subconstientul e ca o roata imensa si grea care este greu de pornit, dar si mai greu de oprit. Stramosii nostri urneau roata subconstientului prin aspiratia catre Dumnezeu, prin iubire si facere de bine. In ultimii 300 de ani noi traim din inertia acestei miscari, fara sa depunem eforturi pentru a o mentine. De aceea acum ne poate ajuta numai aspiratia constienta si neintrerupta catre armonia lumii, catre Dumnezeu. Rezervele karmei omenirii sunt epuizate si doar aspiratiile personale ale fiecarui om vor determina gradul sau de protectie impotriva nenorocirilor.

2. Cauza a doua:

Exista un mare pacat pe care il poate comite un om in viata: sa ucida iubirea, pentru ca, inaine de a ucide un om trebuie sa ucizi in tine iubirea fata de acel om. Uciderea sentimentului de iubire reprezinta terenul pe care prolifereaza multe crime si nenorociri.

Boala poate indeplini diferite functii. Prima este cea de avertizare. A doua este cea de oprire a activitatii care impiedica dezvoltarea normala a omului iar a treia cea de eliminare a mecanismelor care permit raspandirea informatiei negative. Nu trebuie sa uitam ca suntem celulele unui singur organism imens care se cheama omenire care, la randul lui este o parte a unui sistem unitar, Universul.

In luna a cincea, copilul este intr-o comuniune absoluta cu Dumnezeu si cu Universul. Deoarece pentru o viata normala omul trebuie sa intre periodic in contact cu Universul, el se foloseste pentru aceasta de amintirile din luna a cincea, codate in campul sau. Daca mama sau tatal s-au dezis in acest timp de copil iar in timpul unui scandal intre soti acest lucru se poate intampla si la nivelul subconstientului, in mod automat copilul mosteneste nu numai programul propriilor copii dar si al Universului. Celula poarta programul de distrugere a organismului. Organismul reactioneaza in mod corespunzator. Blocarea acestui program este posibila numai prin aspiratia catre Dumnezeu si printr-o mare iubire. Daca omul nu face acest lucru disparitia familiei este inevitabila. Copiii au acum capacitati bioenergetice de zeci de ori mai mari decat copii stramosilor nostri. Insa noi acordam prea putina atentie dezvoltarii lor spirituale concentrandu-ne mai ales in directia orientarii lor profesionale, asupra bunastarii materiale viitoare a urmasilor nostri. Pana la nastere, fatul interactioneaza puternic cu lumea inconjuratoare. Asupra structurii spirituale si a starii lui fizice exercita o puternica influenta structura spirituala si comportamentul etic al mamei. In luna a cincea, fatul, daca est in comuniune cu Dumnezeu, primeste de la El o suma de calitati.

In lunile 3 si 4 femeia trece niste incercari. Acestea pot lua cele mai neasteptate forme si de modul in care acestea sunt trecute depinde caracterul si viata viitorului copil. Orientarea catre valorile spirituale sa fie mai puternica decat toate celelalte tendinte. Principala informatie ereditara se transmite nu numai prin intermediul campului. Mama este indisolubil legata prin camp de copilul ei si de aceea trairile emotive ale mamei se rasfrang asupra copilului. Daca este vorba de ura, de separare de omul iubit, acest lucru va insemna o adevarata catastrofa pentru el. Structura negativa a campului femeii determina multe din viitoarele nenorociri ale copilului. Soarta si caracterul viitorului copil se formeaza in campul inforenergetic al parintilor, inca inainte de conceptie. In momentul conceptiei, ele deja exista si-i determina viitorul. De aceea daca parintii au dubii daca sa dea sau nu nastere copilului, are loc un atac asupra acestro structuri, deformarea lor sau chiar distrugerea lor partiala. Extrem de negativ se repercuteaza asupra structurilor campului viitorului copil planificarea brutala a sexului acestuia, dorinta unuia dintre parinti de a avea numai baiat sau numai fata. Chiar si numai simpla indoiala asupra dorintei de a avea un copil, nemaivorbind de tentativa de a scapa de el, constituie o demolare a destinului sau, a fericirii si sanatatii sale, a structurilor de comunicare si solidaritate cu oamenii.

Este foarte important ca in timpul bolii copilului sa cream conditii pentru insanatosirea lui corecta. Parintii trebuie sa se gandeasca inainte de toate la spiritul copilului si abia dupa aceea la trupul sau. Din acest motiv indoparea copilului cu medicamente si mancare nu poate decat sa-i faca un rau. Cu iubirea poti vindeca dar cu atasamentul poti dor sa faci rau. De aceea in timpul bolii copilului foarte multe depind de comportamentul, de etica si chiar de regimul alimentar al parintilor.

Renuntarea la carne, alcool, delicatese, supraalimentarea sunt chiar mai importante pentru parinti decat pentru copii. Orice suparari si reprosuri ale parintilor, unul fata de celalalt car si fata de lumea din jur, trebuie eliminate. Starea sufleteasca a parintilor este starea sufletului si trupului copilului. Pentru a-l pazi pe copil de boli si necazuri parintii trebuie sa inteleaga lucrul cel mai important: copilul trebuie sa fie sanatos sufleteste. Lipsa dorintei de a invata apare la copil foarte simplu. In timpul sarcinii mama se debaraseaza de sentimentele fata de sot, de sopii sau fata de lumea din jur. Aceasta duce la formarea unui program de renegare a campului informational al Universului care blocheaza capacitatile copilului de a lucra cu informatia. Copilului ii vine greu sa invete si el refuza sa faca acest lucru. O mama iubitoare care nu-si permite si nu permite nimanui sa se indoiasca de sentimentul de dragoste si de comuniune cu Divinitatea, va da nastere unor copii talentati.

Numele dat copilului se intipareste in campul sau bioenergetic si depinde de karma aceluia al carui nume il poarta. Inainte copiilor li se dadeau nume de sfinti – si nu era deloc intamplator. Karma sacrosanta, pura a sfantului se unea cu cea a copilului protejandu-l si actionand in favoarea lui. Dandu-i copilului numele unei rude, riscam deoarece greselile si viciile sale va trebui sa le ispaseasca cel care i-a luat, adica odata cu numele, si o parte din karma, copilul. De aceea, dandu-i copilului numele unui muritor, este necesara blocarea partii negative a karmei, rugandu-ne la Dumnezeu in gand ca in numele copilului sa intre numai ceea ce este luminos, ce aspira spre dragoste, comuniune, noblete, spre Dumnezeu, in numele acelui om in cinstea caruia ne botezam copilul.

Multe femei stiu ca sanatatea li se amelioreaza dupa nasterea copiilor. Iubirea pe care o nutreste mama pentru copil ii innobileaza structurile campului ei ameliorandu-i starea fizica. Dar mai este o cauza pe care oamenii n-o banuiesc. Mama transfera bolile sale copilului, adica tulburarile sanatatii prin care mama iti ispasesete propria karma, trec in campul copilului iar acesta incepe sa fie bolnav. Karma se imparte intre copil si mama. Cum se recunosc deformarile din campul copilului? Copii sufera de alergii, fac des pneumonii, au probleme cu rinichii. Nu-i promiteti niciodata copilului ca-i veti cumpara delicatese sau jucarii. Copilul trebuie sa se gandesca la satisfactii spirituale. Promiteti-i ca-l veti duce la teatru, la muzeu. Omul viseaza la nivelul unor structuri foarte fine ale campului iar penetrarea in acele zone a ceea ce este material, pamantesc coboara incredibil de jos omul. Faceti-i cadouri cand nu se asteapta.

Mama care promite copilului diferite lucruri materiale, in schimbul unor rezultate la invatatura sau a cuminteniei face din el un sclav al carui stapan va fi lucrul promis. In acest mod ea, fara sa vrea, creeaza un program de nimicire a tot ceea ce e sfant in favoarea unor avantaje materiale. Aceasta a fost si principala cauza a disparitiei civilizatiilor precedente. Omul care iubeste, nutreste asemenea sentimente incat uciderea lor, in altcineva sau in el, reprezinta o crima imensa. Daca ne luam dupa logica obisnuita, sterilitatea poate fi eliminata prin interventie chirurgicala. Insa distrugand iubirea, sentimentul contactului cu Universul, femeia care ucide iubirea in barbatul care o iubeste distruge structurile spirituale fine atat ale ei, cat si ale barbatului. Copilul nascut in astfel de conditii poate avea niste structuri deformate ale spiritului. Organismul feminin blocheaza aceasta posibilitate, refuza sa conceapa un copil care sa fie grav bolnav sa moara sau sa faca rau altora. Noi consideram in mod obisnuit ca aceasta este o boala si ne luptam cu noi insine, cu propriul organism care incearca sa ne salveze familia de la pieire. "Boala nu te lasa sa pacatuiesti" se spune in Biblie.

Cauza miopiei o constituie deformarea structurilor campului la nivelul capului determinate de sentimentul de ura din structurile stabile ale campului uman. Aceste structuri nu dispar dupa interventia chirurgicala de indepartare a miopiei ci continua actiunile distructive la nivelul campului, se transfera asupra acestor organe sau asupra paramentrilor spirituali ai omului. Barbatul si femeia care se iubesc isi imbunatatesc karma, se vindeca pe ei si si copii lor.

3. Cauza a treia:

In viata de zi cu zi ne permitem adeseori sa-i vorbim de rau pe altii, pe noi, sa ne plangem de soarta. Se dovedeste ca acest obicei are ca urmare distrugerea… dintilor. Cele mai periculoase sunt vorbele rele la adresa parintilor, rudelor, urarea raului oamenilor apropiati. Cauza paradontozei o reprezinta barfirea tatalui, suprasolicitarea karmei si alimentatia incorecta. Echilibrarea emotionala si coborarea agresivitatii subconstiente sunt facilitate de utilizarea regulata, in alimentatie, a verdeturilor.

Prin ce sunt periculoase vorbele si gandurile rele? Cand ne gandim la cineva se creeaza o punte energetica intre noi si cel la care ne gandim. Are loc un schimb de informatie si de energie. De aceea orice gand rau reprezinta un atac energetic care poate aduce prejudicii. Chiar si pactul interior cu omul care barfeste poate fi periculos. Barfa, gandurile urate despre oamnei reprezinta un traumatism aplicat omului impotriva acestea sunt indreptate si in acelati timp, distrugerea prorpiilor structuri karmice. Cuantul intensifica orice program. In prezent energetica Pamantului este de asa natura incat si gandurile rauvoitoare despre un om sunt suficiente pentru a-i produce un rau.

Ne atacam si ne omoram unul pe altul in mod sistematic de multe ori fara sa ne dam seama de asta. Are loc un proces sub forma de avalansa al autodistugerii fara ca nici macar sa fie necesara conectarea unor trairi negative. Este suficient potentialul negativ acumulat pana in prezent de omenire. De aceea acum nu e suficient sa fii bun si sa nu faci rau nimanui. Subconstientul nostru e intr-atat de deformat, incat nici suportarea raului nu e o conditie suficienta pentru pastrarea integritatii sufletului si a trupului. In situatia actuala, principala conditie pentru supravietuire o constituie eforturile constiente indreptate spre schimbarea propriei persoane. Nu e suficeint sa fii bun, trebuie sa fii activ de bun. Orice om bun sau normal are sansa de a pieri. "Iubiti-va dusmanii" este un apel la esenta spirituala a omului de a nu reactiona printr-o lovitura la un atac energetic. Omul care-si incepe ziua cu rugaciunea: "Doamne, da rudelor si cunoscutilor mei sanatate, iar mie rabdare", se va asigura impotriva multor pacate.

Aprecierea negativa a cuiva produce o puternica scadere a energiei. Daca omul barfeste pe cineva, el ii produce un traumatism persoanei respective, propriului camp si pierderea energiei. "Nu judecati, ca sa nu fiti judecati – caci cu ce masura masurati, cu aceea vi se va masura". Traumatismul produs de vorbele urate se poate manifesta nu neaparat la nivelul fizic si nu neaparat brusc. Poate incepe destramarea structurilor spirituale iar cand apar nenorocirile, bolile rudelor sau copiilor, omul abia daca iti mai aduce aminte de vorbele spuse si nu-ti va da seama ca pricina nenorocirilor a fost barfa. Care este numitorul comun al persoanelor longevive? Alimentatia este diversa, comportamentul de asemenea. Singurul lucru comun tuturor este bunatatea sufleteasca. Murim devreme, pentru ca in permanenta ne ruinam sufletul si trupul. Japonezii sunt poporul cel mai longeviv, dar si cel mai politicos din lume. Cele mai periculoase vorbe sunt vorbele rele impotriva omului iubit. Gradul de comuniune la nivelul campului poate fi diferi; intre cei ce se iubesc el atinge cele mai inalte cote. Sentimentul de iubire il inalta pe om, nivelul energetic al indragostitului este foarte inalt si de aceea orice influentare negativa a acestuia devine extrem de periculoasa.

Cand compatimiti pe cineva, nu sunteti de acord cu boala lui, cu nenorocirea lui, va ganditi doar la la consecinte, uitand de cauzele aparitiei acestora si, prin aceasta, favorizati destramarea spiritului.

4. Cauza a patra:

Vampirismul energetic este o ocupatie nu tocmai inofensiva. Influentarea oamenilor la un asemenea nivel al campului este cu mult mai dificila decat ne putem inchipui. Vampirismul inseamna nu doar furtul unei anumite cantitati de energie, incalcarea invelisului campului si crearea conditiilor pentru pierderile ulterioare de energie dar si prejudicierea structurii fine a campului care poate duce la deformarea liniilor karmice ale destinului, sanatatii, psihicului. Dupa un furt masiv de energie apar devieri psihice.

Omului care incepe sa se foloseasca de energia altuia i se inchid canalele de comunicare cu Universul iar el este nevoit sa ia din ce in ce mai multa energie. Astfel pot aparea boli grave si chiar moartea. Inceputul acestui proces sta in egoismul exacerbat manifestat in ganduri, emotii sau fapte, in neintelegerea unitatii lumii. Aceasta blocheaza canalele de legatura cu cosmosul si provoaca o cadere energetica. Acest proces e greu de oprit. El condamna copii "vampirului" la niste boli grave, intrucat acestia se nasc cu canalele de legatura cu Universul inchise si atunci fie ca sunt supusi vampirismului, fie ei insisi vor deveni vampiri si vor continua distrugerea propriului suflet. Cum procedeaza oamenii care au nevoie de energie? Ei infurie, chinuie victima, cauta diferite mijloace de a subjuga omul pentru ca a lua de la unul egal tie e complicat. E mai usor sa iei de la acela pe care l-ai subjugat. De ce devine omul sadic? Parintii sai au renegat comuniunea cu lumea, au renegat inaltele sentimente ceea ce a dus la inchiderea completa a canalelor care-i unea cu Universul. A inceput degradarea si destramarea structurilor campului. Energia nu putea fi procurata din alta parte decat de la oameni. Daca este vorba de un copil, acesta incepe sa-si irite mama, s-o necajeasca. Ea incepe sa tipe in permanenta, se infurie si ii cedeaza energie. Copilul isi bate joc de colegii de joaca, ii jigneste, chinuie animalele, rade si isi bate joc de cei varstnici in scopul obtinerii energiei.

Prin urmare, provocarea de chinuri fizice si spirituale unui alt om este una din formele de vampirism. Putini cunosc cat de grava e pedeapsa pentru vampirism si cat de putine sunt sansele de a iesi din aceasta situatie. Unul din mijloacele spirituale de aparare impotriva unui om certat cu regulile eticii, care incearca sa fure energie, il constituie rugaciunea pentru ca aceasta constituie in acelasi timp si un ajutor pentru corectarea deformatiilor structurilor sale spirituale. "Rugati-va pentru cei ce va blestema si binecuvantati-i pe cei ce va urasc."

5. Cauza a cincea:

Cu totii cunoastem zicala: "De morti numai de bine". De ce? Intre lumea fina a mortilor si lumea noastra fizica sunt posibile contacte iar daca ele apar, acest lucru dauneaza ambelor lumi. "Sudarea" campurilor unui om viu si ale unui om mort are loc atunci cand sunt incalcate legile supreme.

Religia si obiceiurile de inmormantare la toate popoarele sunt orientate spre despartirea campurilor celor vii de ale celor morti. Daca omul pastreaza pica celui decedat, acest lucru se reflecta negativ asupra sa si poate duce la diferite boli, tulburari psihice, schimbarea caracterului. Supararea omului inainte sa moara poate duce de asemenea la contopirea campurilor si probabil de aceea trebuie indeplinita ultima dorinta a celui aflat pe moarte. Daca pana la nasterea copilului femeia a facut un avort, campul embrionului mort se poate uni cu campul copilului nascut ulterior iar acesta poate fi bolnavicios, fricos, obsedat.

6. Cauza a sasea:

Orice gand legat de sinucidere este extrem de periculos si de distructiv pentru om si pentru descendentii lui. Starea pe care medicii o numesc "depresiva" este lipsa dorintei de a trai, uneori ascunsa si care poate provoca multe maladii, poate aduce prejudicii destinului, caracterului. Care este motivul acestei lipse a dorintei de a trai? In primul rand este vorba de un program de autodistrugere care se formeaza in campul bioenergetic daca vreunul din ascendenti a nutrit mult timp ganduri de lipsa a dorintei de a trai sau a comis tentative de sinucidere.

Chiar daca aceste lucruri s-au intamplat cu 3-4 generatii in urma, programul ramane stabil si se transmite ereditar urmasilor. Acest program poate fi o urmare a lipsei dorintei parintilor de a avea copii. Campul omului are un sistem defensiv fata de lumea inconjuratoare care este insa total deschis parintilor. Cele mai mici greseli ale parintilor in timpul sarcinii fata de viitorul copil creaza in campurile acestuia un program distructiv. Acest program este de lunga durata pentru ca este conceput de parinti. Deceptia in legatura cu faptul ca fiica sau fiul e mic si slab, bolnavicios, nemultumirea legata de sexul copilului, de aspectul sau, de capriciile noului nascut, daca toate acestea sunt mai puternice decat dragostea pentru el, mai puternice decat constientizarea faptului ca un copil e un dar divin, atunci trairile negative trec in profunzimea campului sau in subconstient si declanseaza mecanismul autodistrugerii.

O deceptie puternica a tatalui, chiar si in decursul unei singure zile, pentru faptul ca i s-a nascut o fiica si nu un fiu, poate duce, peste ani de zile, la nenumarate tentative de sinucidere ale fiicei ceea ce se va transmite si urmasilor ei. Programele subconstiente care se gasesc in campul copiilor trec, o data cu varsta si, in special, la inceputul maturizarii sexuale in constiinta si astfel incep disensiunile dintre copii si parinti. Cinci minute de dezicere de copil pot costa ani multi de izolare, reprosuri, suparari, ura. Omul trebuie sa iubeasca lumea din jur. Daca acest sentiment ii lipseste, in suflet i se instaleaza o stare de disconfort, de chin spiritual. Omul incearca sa-si suprime aceasta durere spirituala cu orice mijloace. Astfel se ajunge la consumul de droguri, la alcoolism, la diverse forme de toxicomanie. Adevarata cauza a narcomaniei si alcoolismului este un nivel scazut al iubirii in sufletul omului. Aceasta stare apare din cauza unor puternice frustrari, a reprimarii iubirii fata de oameni. Iubirea inseamna armonie.

Trecutul, prezentul, viitorul sunt obiecte ale iubirii. Situatia care s-a crea acum in lume corespunde nivelului spiritual contemporan al omenirii. Se cheltuie tot mai multi bani pentru narcotice si pentru lupta impotriva acestora insa fara succes. Lupta trebuie dusa cu cauza care determina consumul acestora. Iar cauza o constituie nivelul scazut al iubirii interioare a omenirii. Respingerea iubirii pentru Dumnezeu si a simtamintelor divine fata de parinti si de copii, fata de sine si de omul drag, fata de natura nevie si fata de lumea inconjuratoare a devenit ceva obisnuit in viata noastra. Toate aceste incalcari declanseaza programul de distrugere a iubirii care are drept rezultat cresterea in cascada a cruzimii pe care n-o poti stinge cu alcool sau droguri. Pentru a iesi din impas omenirea trebuie sa reinvete sa iubeasca. Totul. Iubirea este o arta complicata care trebuie invatata printr-un efort permanent. Dar acum cand mama jigneste prin cuvant, privire, gest, nemaivorbind de faptele copiilor sai, ea nu intelege ca initiaza in copil un program care peste un an, doi poate sa-l impinga sub rotile masinii, sau sa-i provoace o boala grava. Omul s-a obisnuit sa considere ca iubirea este una din trairile sale de care poate dispune dupa bunul sau plac.

Este o conceptie gresita. Iubirea este acel intreg a carei parte suntem, ea imbratiseaza intreaga lume. Iubirea si viata ni se daruiesc si n-avem nici un drept sa atentam la ele.

7. Cauza a saptea:

Multi dintre noi pot da un raspuns corect la intrebarea: "Ce-i aceea hrana?". Hrana influenteaza in primul rand structurile campului uman. Omul asimileaza hrana prin prima chakra. Printr-o alimentatie corecta poate fi vindecat un om. "Si a spus Dumnezeu: iata, v-am dat tot felul de ierburi care imprastie samanta cata se gaseste pe intreg Pamantul si tot felul de pomi care fac roade si raspandesc samanta sa va fie de hrana." In "Baghavat-Gita" se interzice consumarea hranei care a stat mai mult de trei ore dupa ce a fost gatita pentru ca este o hrana "murdara", fiind buna doar pentru trup in ea nemaigasindu-se nimic pentru suflet. In hinduism exista notiunea de "carne necusera". Este vorba despre carnea care contine sange si ea nu se foloseste in nici un caz la gatit. De ce? Sangele este pastratorul datelor despre viata corpului fizic, in el sta toata informatia privind bolile, simturile si trairile emotionale pe care le incearca animalele la taiere. Stramosii nostri erau mult mai destepti decat noi, cand se inchinau inainte de sacrificarea animalului, cerandu-i iertare pentru faptul ca erau nevoiti sa-l intrebuinteze ca mancare.

In acest fel, ei blocau consecintele negative, pe care noi acum le inghitim fara sa ne pese. Se spune ca nu e bine sa citesti in timpul mesei. Mancatul cu cartea sau ziarul in fata, in fata televizorului, dezbaterile politice si familiale la masa pot traumatiza sufletul omului pentru ca in timpul mesei informatia trece liber in subconstient. Pe acest fapt este bazat ritualul impartasaniei, adica punerea in contact cu Dumnezeu. Daca insa, in timpul impartasirii, preotul se gandeste la treburile sale pamantesti, atunci contactul cu Divinitatea nu se realizeaza. In fiecare om exista un suflet, inceputul sacru, ceva omenesc si ceva animalic. In stare normala trupul trebuie sa primeasca hrana de la suflet, sufletul de la spirit iar spiritul de la Dumnezeu. Excluderea oricarei din aceste verigi este inadmisibila iar viata bazata doar pe principiul primitiv al imbuibarii trupului fara a da atentie si celorlalte verigi, reprezinta calea cea mai sigura spre regres.

Thursday, March 12, 2009

....

Любая «точка» — цель, которую мы ставим перед собой на самом деле представляет собой «круг», образованный множеством точек — множеством форм, которые может принять соответствующий объект. И то, каким он станет для нас полностью определяется выбранным нами маршрутом — теми «средствами», которые мы использовали для достижения цели. Выбрав правильно маршрут, можно что-угодно превратить почти во что угодно. Можно превратить злодея в святого и наоборот, можно самое невкусное блюдо сделать изумительно вкусным, а привычный пейзаж превратить в волшебную страну. Но это только одна сторона проблемы. На самом деле «точки» вообще не имеют значения. Все наши желания и стремления воплощаются именно в выписываемом нами пространственном узоре — там мы получаем энергию, которая нам действительно необходимо. Про физические движения мы уже говорили, но то же самое происходит и во всех других случаях. Например, в сексуальных отношениях процесс сближения является гораздо более значимым, чем сам сексуальный акт — в этом процессе мы обретаем энергию, в то время как в сексе в основном теряем её. Так и во всем остальном — то, что достается нам без усилий никогда не радует нас. Гораздо важнее выписанный нами маршрут, в процессе прохождения которого мы и получили ту энергию, которая нам была нужна на самом деле. Если это понять — цель вообще утрачивает значение. Вернее она становится другой — единственное, что нам нужно — создать правильный пространственный Узор, который не имеет никакого отношения ни к каким «точкам», наоборот — наличие этих точек всегда искажает его. Нужно научиться двигаться свободно, стать пространственным существом, а не лягушкой, прыгающей с кочки на кочку. Если суметь сделать это — все остальные проблемы решаться сами собой. Понятно, что сделать это сложно — в каком-то смысле «я» человека» как раз и образована набором «точек», разделенных не пространством, а пустотой. Но даже понять — в какую сторону нужно двигаться значит очень много.

Календарь Майя


Очень много написано о конце света 21 декабря 2012 года. На этой дате по непонятной причин и обрывается календарь Майя.

Календарь Майя — система календарей, созданных цивилизацией майя в доколумбовой Центральной Америке. Этот календарь использовался и другими центральноамериканскими народами — ацтеками, тольтеками и др.

Майя загадочно появились 4000 лет назад. Никто не знает откуда они пришли. Никто не знает куда они исчезли в 800 году (после Рождества Христова).

Однако артефакты Майя говорят нам о том что они занимались изучением звездного неба и очень хорошо знали Астрономию.
Майя говорили о циклах космического времени.
Майя описали 5 разных циклов существовавших ранее, каждый из которых продолжался 5.125 лет. Каждый из циклов заканчивался какой-либо из форм физических катаклизмов, которые нужным были чтобы карма нашей планеты очистилась от отрицательной энергии. Со стартом каждой новой Эры, ее развитие начиналось из осколков прошлого.

Согласно Майя, пятый и последний цикл завершился примерно 5.125 лет тому назад. Однако стоит спросить, почему календарь созданный более 2 тысяч лет тому назад заканчивается зимой 2012 года и никакое другое время?

Тибетское колесо времени

Почти тысячу лет тому назад, в другой части мира возле Гималай, индийские йоги называющие себя Соманатхи (Somanatha) принесли в Тибет “Колесо Времени” (Kalachakra). В скором времени первый реинкорнированный лама Karmapa добавил уточнения к датам на Колесе Времени.

Колесо времени содержит глубокое пророчество. Оно говорит нам, что через 960 лет после своего введения в Тибет (в 1027 году после Р.Х.) и еще 25 лет будет Конец Света. Сложив 960 и 1027 дает нам 1987 год. Прибавив еще 25 лет мы получим 2012 год - конец календаря Майя.

Хопи

Но на этом мы не остановимся. Хопи (в переводе “Люди мира”) имеют священные традиции которым порядка тысячи лет. Их освященные веками учения говорят нам о предсказании, что произойдет “Большое очищение на Земле”.

Очищением будет время когда мир вздрогнет от разрушений причиняемых ему, и планета очиститься от негативной энергии.Хопи говорят, что Очищение произойдет в 2012 году.

Перуанские Шаманы

Друзья Хопи, Перуанские Шаманы говорят нам, что где между 2002 и 2012 годами мир будет сотрясен и преобразован в то, что трудно постигнуть. Они говорят что Мир будет вывернут на изнанку.
Эти шаманы говорят что абсолютная сила приходит в наш Мир и происходит разлом между духовно разбужеными людьми и тем кто не смог проснуться.

Земля и центр галактики

С помощью современного оборудования получены данные о Центре нашей Галактики, которые большинство астрономов интерпретирует следующим образом: в Центре Галактики расположена массивная черная дыра(5). Здесь сходятся наука и мифология. Что представляет из себя Центр Галактики с энергетической и пространственно-временной точек зрения, никто не берется судить. Для древних майя Галактика Млечный Путь представлялась Великой Космической Матерью, которая и породила всю Жизнь. Центральная выпуклость представлялась им Космическим Лоном. Внутри центральной выпуклости («Central Bulge») существует нечто, выглядящее как темный коридор, известный как “темный разрыв”. Майя называли его разными именами, наиболее часто использовался термин «движение во время родов» («birthing pace»). Начинает складываться цельная картина, не так ли?

Учитывая важность 2012 года в календаре майя, было вычислено что этот год указывает на период времени, когда Солнце во время Зимнего Солнцестояния проходит через задник темного разрыва, «Галактического Родового Канала» в центральной выпуклости. Солнце как бы заново рождается из Галактического Лона…










Акция: 28 марта 2009 года - Час Земли



Акция Час Земли – это ваш голос за решительные меры по сохранению здорового климата и по снижению выбросов парниковых газов. За энергосбережение, за здоровый климат, за лучшее будущее нашей планеты.

Участвуя в акции, люди всего мира наглядно покажут политикам, что их волнует проблема опасного изменения климата на Планете и что они требуют от политических лидеров подписания действенного международного договора в декабре 2009 в Копенгагене, который определит действия всех стран по борьбе с изменением климата до 2020 года.

Wednesday, March 11, 2009

Goa Gill

"Dacă sunteţi întrebaţi "În ce stă fericirea?", spuneţi "În a fi în armonie cu tine însuţi"."

Pitagora

Some ideas

В юности люди не боятся мечтать, все
кажется им возможным. Но проходит время,
и таинственная сила принимается им
внушать, что их желания неосуществимы.
"Добиться воплощения своей Судьбы - вот
единственная подлинная обязанность
человека..."
“Life is 10% what happens to you and 90% how you react to it.”

Tuesday, March 10, 2009

Stay Hungry, Stay Foolish



Am gasit linkul foarte intimplator, cautind un job.
Stay Hungry, Stay Foolish.

Monday, March 9, 2009



Yes, there is a world out there, and even if you decide you don't want to meet it, it's still going to hit you right in the face. Best you start thinking about the world right now, and what the world means to you. What does the world mean to you?

Интервью с Богом



Однажды мне приснилось, что я беру интервью у Бога.
Так ты хочешь взять у меня интервью? - Бог спросил меня...
Если у тебя есть время, - сказал я...
Бог улыбнулся.
Мое время это вечность. Какие вопросы ты хотел мне задать?


Что больше всего удивляет тебя в людях?
И Бог ответил...
- Им наскучивает детство, они спешат повзрослеть, а потом мечтают опять стать детьми.
- Они теряют здоровье, зарабатывая деньги... А потом теряют деньги, восстанавливая здоровье.
- Они так много думают о будущем, что забывают настоящее настолько, что не живут ни в настоящем, ни в будущем.
- Они живут так, как будто никогда не умрут, а умирают так, как будто никогда и не жили.
Его рука взяла мою, и мы помолчали некоторое время...


И тогда я спросил:
Как родитель, какие уроки жизни ты бы хотел, чтобы твои дети выучили?
- Пусть знают, что невозможно заставить кого-то любить их. Все, что они могут сделать, это позволить себе быть любимыми.
- Пусть знают, что нехорошо сравнивать себя с другими.
- Пусть учатся прощать, практикуя прощение.
- Пусть помнят, что ранить любимого человека можно всего лишь за несколько секунд, но чтобы залечить эти раны, могут потребоваться долгие годы.
- Пусть поймут, что богат не тот, у кого больше, но тот, кто нуждается в меньшем.
- Пусть знают, что есть люди, которые их очень любят, просто они еще не научились выражать свои чувства.
-Пусть осознают, что два человека могут смотреть на одно и тоже... а видеть это по-разному...
- Пусть знают, что простить друг друга недостаточно, надо так же простить самих себя.
Благодарю за твое время, - сказал я робко.


- Есть еще что-то, что ты хотел бы передать своим детям?
Бог улыбнулся и сказал: «Пусть знают, что я здесь для них...
всегда».

Стакан в вытянутой руке



Профессор начал свой урок с того, что взял в руку стакан с небольшим количеством воды. Он поднял его таким образом, чтобы все его увидели, и спросил студентов:
- Как вы думаете, сколько весит этот стакан?
- 50 грамм, 100 грамм, 125 грамм, - отвечали студенты.
- Я действительно не узнаю, пока не взвешу его, - сказал профессор, - но мой вопрос таков: что бы произошло, если я бы его держал, как сейчас, в течение нескольких минут?
- Ничего, - сказали студенты.
- Хорошо, а что бы случилось, если я бы его держал, как сейчас, в течение часа? - спросил профессор.
- Ваша рука начала бы болеть, - сказал один из студентов.
- Вы правы, ну а что бы произошло, если бы я его держал весь день?
- Ваша рука бы онемела, у вас было бы сильное мышечное расстройство и паралич, и на всякий случай пришлось бы поехать в больницу.
- Очень хорошо. Но пока мы тут обсуждали, изменился ли вес стакана? - спросил профессор.
- Нет.
- А что же заставляет болеть руку и вызывает мышечное расстройство?
Студенты были озадачены.
- Что мне надо сделать, чтобы всё это исправить? - снова спросил профессор.
- Поставьте стакан, - сказал один из студентов.
- Точно! - сказал профессор. - С жизненными проблемами всегда так.
Только подумай о них несколько минут и они с тобой. Подумай о них подольше, и они начнут зудеть. Если думать ещё дольше, они тебя парализуют. Ты ничего не сможешь сделать. Важно думать о проблемах в жизни, но ещё важней уметь отложить их: на конец рабочего дня, на следующий день. Так ты не устаёшь, просыпаешься каждый день свежий и сильный. И ты можешь управлять любой проблемой, любого рода вызовом, идущим с тобой по пути.

Суфийская притча.

Император вышел из своего дворца на утреннюю прогулку и встретил нищего. Он спросил нищего, чего тот хочет. Нищий засмеялся и сказал: “Вы спрашиваете так, как будто можете выполнить мое желание!” Король обиделся и сказал: “Конечно, я могу выполнить твое желание. Просто скажи, чего ты хочешь”. Нищий сказал: “Подумай дважды, прежде чем обещать что-то”. Нищий не был обычным нищим. Он был мастером императора в его прошлой жизни. И он обещал ему, что придет и попытается разбудить его в следующей жизни. “Эту жизнь ты пропустил, но я приду опять”. Но король все полностью забыл; кто помнит прошлые жизни?

Король настаивал: “Я сумею выполнить все твои желания, я очень могущественный император. Какое из возможных твоих желаний, ты думаешь, я не сумею выполнить?”. Нищий ответил: “Это очень простое желание. Ты видишь эту чашку для милостыни? Можешь ты наполнить ее чем-нибудь?”

Император сказал: “Конечно, могу”. Он позвал своего визиря и приказал ему наполнить чашку деньгами. Визирь принес деньги, положил их в чашку, но они исчезли. Он принес еще денег и опять наполнил ими чашку, но как только чашка наполнялась, деньги исчезали, и чашка для милостыни вновь становилась пустой.

Вокруг собралось много народа. Постепенно об этом узнала вся столица.

Огромная толпа людей собралась, престиж императора мог пошатнуться. Он сказал своим визирям: “Даже если я потеряю все свое царство, я готов к этому, но я не могу проиграть этому нищему!”. Алмазы, жемчуг, изумруды и другие драгоценные камни ” все его сокровища были брошены в чашку. Эта чашка казалась бездонной. Что бы в нее ни клали ” все! ” немедленно исчезало, переставало существовать.

Наступил вечер. Люди стояли в полном молчании. Король упал к ногам нищего и принял свое поражение. Обращаясь к нищему, он сказал: “Ты победил, но, прежде чем ты уйдешь, удовлетвори мое любопытство, ” скажи, из чего сделана эта чашка?” Нищий рассмеялся и ответил: “Она сделана из человеческого ума. Здесь нет секрета… она просто сделана из человеческого желания”.

Это понимание меняет жизнь. Взгляните на какое-нибудь одно желание, ”

каков его механизм? Вначале появляется возбуждение, большая радость. Вы чувствуете подъем. Что-то должно произойти, вы близки к перевалу. И потом, у вас есть машина, яхта, дом, женщина… но вдруг все вновь становится незначащим. Что произошло? Ваш ум дематериализовал это.

Машина стоит в гараже, но по этому поводу восторга больше нет. Восторг был только в момент овладения.

Вы были так опьянены желанием) что забыли о внутренней пустоте. Теперь желания осуществились: машина в гараже, любимая женщина в постели, деньги на банковском счете. И вновь ускользает восторг. И вновь пустота с вами, готовая поглотить вас всего. И вновь вам нужно создавать новое желание, чтобы избежать зияющей бездны. Вот так человек двигается от одного желания к другому. Вот так он остается нищим всю жизнь. Вся ваша жизнь доказывает это вновь и вновь ” каждое желание разочаровывает.

Когда цель достигнута, необходимо новое желание.

День, когда вы поймете, что желание неосуществимо, может стать поворотным в вашей жизни. Другое путешествие - это путешествие вовнутрь.

Двигайтесь вовнутрь, возвращайтесь домой.

ce m-a pus pe ginduri astazi


Чтобы быть счастливым, запомни пять простых правил:

1. Освободи свое сердце от ненависти - прости.

2. Освободи свое сердце от волнений - большинство из них не сбываются.

3. Веди простую жизнь и цени то, что имеешь.

4. Отдавай больше.

5. Ожидай меньше.

Saturday, March 7, 2009

AAAAAAAAAAAA

The first listening in this morning

Thursday, March 5, 2009

Catching clouds

Ne imaginam azi cu Alfa Băta (e un nume codificat pentru oamenii care m-au inspirat shi ma inspira mereu) uitindu-ne la poza ca fugim descult, cu parul in vint, cu bucurie de nesfarshita libertate...
FREEEEEDOOOOOOMMM!!!!!!!!!!!!!!!
Toti suntem nishte Kiwi....